Au inceput timid, sambata, pentru ca ieri sa ia amploare. Manifestarile de solidaritate cu jurnalistii rapiti in Irak sunt primele de acest gen cu care se confrunta breasla ziaristilor. de MARINA CONSTANTINOIU, VLADIMIR IOAN, TOMA ROMAN JR. SPERANTE. Mama lui Marie-Jeanne Ion, parintii lui Sorin Miscoci si sora lui Ovidiu Ohanesian (de la stanga la dreapta) au protestat ieri in Piata Universitatii Un apel la solidaritatea de breasla a fost lansat in jurnalele de stiri ale catorva posturi de televiziune. Era sambata, singura zi libera pentru presa, iar stirea nu apucase sa faca ocolul redactiilor din timp. Cateva zeci de ziaristi s-au adunat totusi la pranz in Piata Universitatii, manifestand in tacere pentru eliberarea celor trei colegi - Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian - rapiti in Irak de aproape o luna. O solidaritate de breasla stirba, umbrita de scenariile tesute pe marginea acestei rapiri si totusi un prim semn de trezire la realitate: cineva a dat un ultimatum Romaniei. Patru zile pentru a-si retrage trupele din Irak sau vietile ziaristilor!
ZIUA A DOUA. Ieri, pentru ca mediatizarea a fost mai activa, in centrul Capitalei s-a adunat, cu mic cu mare, cea mai mare parte a presei centrale intr-un miting al tacerii. Pret de 45 de minute, intreaga redactie a Jurnalului National, in frunte cu directorul Marius Tuca, s-a aflat alaturi de familiile ostaticilor, de colegii de breasla, reprezentanti ai comunitatii arabe din Romania sau simpli trecatori, pentru a demonstra ca ii pasa. Nu s-au scandat lozinci, agitatia a lipsit cu desavarsire, iar numarul de participanti nu a depasit cateva sute de oameni, cu tot cu "intrusi", semn ca abia se incropeste, la romani, sentimentul de solidaritate.
"INTRUSI". Un batranel cu o porta-voce statea cuminte, fara sa zica nici macar un "doi-zece". Au lipsit betivii obisnuiti de la fantana Unive
