Cand te uiti la chipurile chinuite ale oamenilor - care, parca, nu mai au nici puterea de a privi spre cer - pe care apele i-au lasat saraci lipiti pamantului si cu traume sufletesti incurabile, cand te uiti la ceea ce a ramas dupa trecerea puhoaielor, stai si te intrebi povara caror pacate atat de mari e nevoit sa o poarte acest popor? Urgia se abate periodic peste romani, ca intr-o incercare muta si nemarturisita a lui Dumnezeu de a ne pedepsi pentru cine stie ce, de a mai curata din pacatele prea grele. In timp ce un colt de tara era zguduit de cutremure, un alt colt de tara era inecat de ape. Pentru ca, mai apoi, sa se schimbe pedeapsa... Imagini de cosmar am vazut in ultima vreme ba in Banat, ba in Maramures, ba in Ardeal ori in Moldova.
Dupa mai bine de zece ani, dupa ce o parte a Banatului purtase "pecetea sinistrat" din cauza cutremurului, dupa aproape cinci ani de la ultimele inundatii, care au ras tot ce au intalnit in calea lor, acum, in pragul Floriilor, in pragul Sfantului Paste, nenorocirea a cazut din nou, ca un trasnet, peste o mare parte a acestui colt de tara.
E aproape imposibil de descris in cuvinte ceea ce vezi in multe localitati din Timis, de descris durerea si disperarea care au pus stapanire pe acesti oameni. Afectati de urgia naturii au fost, ca intr-o ironie a soartei, tot cei saraci, cei care si inainte de potop au trait din cateva sute de mii de lei pe luna, la fel cum vor supravietui si dupa urgie. Cu diferenta majora ca acum nu mai au nici macar casele de chirpici, care li s-au naruit sub forta apelor. Ce vor face acesti oameni de acum inainte numai Dumnezeu stie. E imposibil de crezut ca vreodata isi vor mai putea ridica o casa, ca vor mai avea puterea de a o lua din nou de la capat.
De fiecare data cand o calamitate ii loveste pe romani, suntem luati pe nepregatite. In Timis, in timpul inundatiilor din 2000 am fost lua