Andrei Oisteanu(GDS): Marturisesc ca in 1990, cand Andrei Plesu l-a nominalizat pe Horia Bernea ca director al MTR, am avut unele rezerve. Nu-l cunosteam bine pe Horia Bernea (ii cunosteam evident pictura) si m-am gandit ca fiul unui important etnolog (cum a fost Ernest Bernea) nu este neaparat un bun etnolog la randul sau. In al doilea rand, eram ingrijorat de faptul ca Horia Bernea va incerca sa-l "crestineze" total pe taranul roman, cu alte cuvinte sa ignore aspectele noncrestine, daca nu chiar precrestine din cultura traditionala romaneasca. M-am inselat in ambele privinte si am declarat-o public la deschiderea muzeului. De atunci nu incetez sa admir acest muzeu, sa-mi duc cei mai buni prieteni din provincie sau din strainatate sa-l viziteze si, indiferent de nivelul lor intelectual, de profesia lor, de cultura din care provin, ies cu totii impresionati si entuziasmati de acest muzeu. Impreuna cu echipa sa, Horia Bernea a stiut sa evite principalele maladii ale expunerii muzeale etnografice. E vorba de unele muzeopatii pe care le intalnesti in institutii similare din lume: tentatia pitorescului rustic, didacticismul, descriptivismul etnografic, abuzul de hi-tech, propagandismul sau excesul de nationalism. In ultimul timp, muzeul pare ca a intrat in deriva. Moartea lui Horia Bernea si a principalei sale colaboratoare, Irina Nicolau, demisia unor importanti etnologi din prima echipa a muzeului, Anca Manolescu si Ioana Popescu, desfiintarea unor sali, protestele manifestate dinauntrul sau din afara muzeului au generat o stare imposibila. La inceputul acestui an, majoritatea cercetatorilor si muzeografilor din MTR, dar si cei demisionati au trimis noului ministru al Culturii, d-na Mona Musca, o scrisoare deschisa, in care se plangeau de "desfigurarea discursului muzeal", de "marginalizarea cercetarii stiintifice", de "degradarea severa a atmosferei de lucru din