Stimata doamna redactor-sef,
Regret nespus ca acela ce se ocupa cu rubrica „Revista presei“ in revista Observator cultural nr. 8 a.c. a deformat cu intentie eseul meu Psihanalistul si extrema dreapta, aparut in Timpul, nr. 3 a.c. Intii, cartea pe care o comentez, Extrema dreapta pe divan. Psihanaliza unei familii politice, a aparut nu in 2004, ci in 2002, fapt deloc… recent. Apoi, in textul meu nu mi-am propus nici o clipa sa reiau procesul intentat „boierilor mintii“, ci, intre altele, sa definesc tipologia intelectualilor romani neaderenti la psihanaliza, „boieri“, „oieri“ sau de alta calitate.
Cronicarul anonim se contrazice patent afirmind, pe de o parte, ca volumul lui J.-L. Maisonneuve, citat mai sus, este „incitant“, iar pe de alta, ca spiritele „lucide“ ale intelighentiei de dreapta (cu care se identifica, deoarece se transforma in avocat din oficiu al lor!) sint „circumspecte“ fata cu psihanaliza, astfel explicindu-se slaba receptie a titlului mentionat. Ori e incitare si interes, ori e circumspectie si neincredere. Tertium non datur. Pe urma, ignorind un concept clinic banal, compulsia la repetitie, comentatorul anonim ma acuza de redundanta in formule, desi redundanta se aplica manierei in care el insusi „traduce“ o expresie folosita de mine. La fel, desi recunoaste ca nu e sanatos sa ne absolutizam puritatea originii, cronicarul nebotezat se arata incapabil sa discearna elemente ale acestei absolutizari intr-o mostra a discursului extremist de dreapta. In fine, dincolo de confuziile si simpaticele aberatii pe care le practica dezinvolt, cronicarul fara nume ar face bine sa nu ma mai acuze de „spirit“ impur, cita vreme intentiile sale partizane sint transparente. Sau, daca persista sa o faca, atunci va rog sa-mi oferiti un spatiu tipografic corespunzator, asa incit sa-i pot raspunde pe indelete, precum merita.
Cu res
