Serban FOARTA

Ethernul pheminin

Editura Cartier,

Colectia „Poesis“

Chisinau, 2004, 112 p.

Am cumparat saptamina trecuta din librarie ultimul exemplar de pe raft din Ethernul pheminin de Serban Foarta. Ethernul pheminin este cel mai recent volum de poezie semnat de Serban Foarta (2004) si, ca adeseori la acest poet, versurile flateaza, delecteaza, gloseaza in marginea public(ului)/eternul(ului) feminin. Este o delicioasa carte de poezie (care se bucura si de o conceptie grafica speciala), desi nu pentru un public larg – asa cum reusea sa fie De ce iubim femeile? a lui Mircea Cartarescu –, ci una pentru un public mai sofisticat, in speta filolog si, mai mult, cunoscator de franceza. Daca Mircea Cartarescu face eforturi sa cistige un public (feminin) cit mai larg, Serban Foarta nu arata citusi de putin astfel de intentii: el ramine si aici rafinatul poet pe care il cunoastem din atitea volume anterioare, cu o nesecata fantezie a jocurilor de cuvinte, dintre cele mai rare, cu o melodioasa complezenta trubaduresca (S.F. este si traducator de poezie medievala) si, in plus, cu o evidenta structura sincretica (vers, muzica si caligrame).

Ethernul pheminin (cu th si ph) nu este o evocare cu iz autobiografic a unui sir de figuri feminine, ci o tandra poezie livresca, intertextuala si ludica a „eternului feminin“ (adaugati zimbetul ironic-complice!), unul mai degraba situat istoric (anii inceputului de secol XX), cu trimiterile culturale de rigoare (moda, inceputurile cinematografiei). Si cu multe alte referinte cultural-lingvistice ametitoare, frantuzesti, latinesti sau germane, tesute cu o stravezie virtuozitate.

In totul, o poezie savanta si supla in acelasi timp, de finete lingvistica si imaginativa, cum ne-a obisnuit Serban Foarta. Cu o distantare auctoriala mai mult tandra decit ironica, mai degraba apropiata