Pentru cei apropiati, Lelia Duta este "Madam Poveste". Am vrut sa ne convingem de harul sau ascultand povestea razboiului.
de CRISTINA ALEXANDRESCU, MIHAI STIRBU BOMBARDAMENTELE DE LA PLOIESTI Lelia Duta are 79 de ani si un fel de a fi de te face sa uiti de tine. Daca iti faci timp sa o asculti, iti poate spune povestea vietii ei. Iti poate spune, de exemplu, ce s-a intamplat la declansarea celui de-al doilea razboi mondial: "Am inceput sa-l simtim⦠Alarme, pregatiri, alarme false, adapost facut in curtea scolii, sapat sant in zigzag, acoperit cu barne, cu pamant, ne sculam noaptea, si-asa cum eram in pijamale, cu papuci, coborand pe scari, organizate, ca sa nu cadem, sa nu ne-mpiedicam, ne scoteau in curtea scolii si de-acolo ne dirijau pe alte scari prapadite, facute cu tarusi, in adaposturi. Stateam cate-o ora, doua, ne intorceam, ne culcam infrigurate, si-a doua zi trebuia sa fim bune la toate, cu lectiile facute, cu raspunsurile date". Tragedia a inceput in 1944, cand anul scolar s-a terminat la 1 aprilie: "ne-am trezit cu dezastrul primului bombardament din 4 aprilie, la Bucuresti, jale mare, fiindca ne-a murit atunci un unchi, era-ntr-o fabrica de mobila, pe care-au cazut doua bombe incendiare, si au ars tot, n-au mai gasit decat un deget, cu un inel, cu un rubin, asa au putut sa-si dea seama ca unchiuâ Sandi era zobit â¦"
ORGANIZAT. "A doua zi, a sunat alarma la Ploiesti, si ne-am putut adaposti, eu am luat o servieta in care aveam niste acte, o lanterna, si niste medicamente pentru mama. Am plecat, lasand tot vraiste, usa descuiata, ca ne-au spus sa lasam usile si ferestrele intredeschise, ca ni le sparg cu suflul bombeiâ¦". Atunci, a mers in adapost cu un vecin, si a saltat capacul, si a numarat la un moment dat vreo 40 de avioane, erau grupuri-grupuri, veneau dinspre Campina, bombardasera intai Campina si pe urma, in doua minute