Nichita Stanescu, Ingerul cu o carte in maini, antologie, studiu introductiv si bibliografie de Alex Stefanescu (editie revazuta), Editura "Masina de scris", 2005 (tel. 021/210.81.45), 288 pag., 167.000 lei.

Spre sfarsitul secolului Xx, destule voci au decretat ca poezia e muribunda, ca oamenii au tot mai putin timp si chef de "cultura serioasa", care va ramane apanajul unor cercuri restranse de initiati sau ca obiect de studiu in medii academice. Fiindca energia mentala necesara intelegerii "marii literaturi" (numita astfel in opozitie cu aceea "de consum") e suprasolicitata in castigarea existentei zilnice si a diferitelor probleme practice, oamenii prefera in momentele de ragaz, divertismentele facile, vehiculate de mass-media si de industria spectacolelor. In aceste conditii, poezia scrisa, ca si Arta in general, vor deveni obiecte de muzeu. Ei bine, in ciuda predictiilor pesimiste, secolul Xxi a inceput cu o surprinzatoare resurectie a poeziei, a literaturii, miracol de care nu e straina tehnologia moderna (publicarea pe Internet), dar si contactul direct, pe viu, al scriitorului cu publicul. In Occident exista un numeros public platitor, venit sa cunoasca scriitori, iar acestia au invatat sa-l seduca, surprinda si emotioneze, prin adevarate spectacole in care folosesc si muzica, si arta actorului, si interactiunea cu virtualii lor cititori. Din creator invizibil al unui text tipografic, poetul devine o prezenta fizica, un "cunoscut" anume pentru tine, interpretandu-si cu glas tare poemele, cu un impact emotional puternic. Iar la iesirea din sala, spectatorul sedus va cumpara cartea, fie si numai pentru un autograf, dar cel mai ades o va si citi, pentru a regasi atmosfera de comuniune din sala. Acest tip de spectacol-lectura e la ei popular, si magia functioneaza, chiar si in cazul poetilor disparuti. In orice caz, mult mai bine decat se preda l