În 1990, odată cu deschiderea graniţelor, mulţi tineri au plecat să-şi încerce norocul în Vest. Dintre ei, mulţi au reuşit. Indiferent dacă s-au întors sau nu, au fost un exemplu pentru cei rămaşi acasă. Dacă în '90 au plecat

cei curajoşi, în ultimii ani din ce în ce mai mulţi români au început să plece "dincolo" din disperare.

Uniunea Europeană înseamnă piaţă liberă, atât a mărfurilor, cât şi a muncii. Cu alte cuvinte, odată cu integrarea în UE, românii vor putea merge să lucreze oriunde în Europa, fără nici un fel de restricţii, ca şi cetăţeni europeni. Va însemna acest lucru, aşa cum

s-a întâmplat în Ungaria, de exemplu, un exod masiv al forţei de muncă? Sau, luând modelul Poloniei, vom prefera să lucrăm acasă în speranţa că în scurt timp vom ajunge să o ducem la fel de bine ca "nemţii" ?

Sunt român. Din Transilvania

Accentuarea sărăciei a determinat în ultimii ani mulţi români, mânaţi de disperare, să caute de lucru în străinătate. Şantierele de construcţii din Israel sau din Germania, plantaţiile de căpşuni sau de măslini din Spania au fost invadate de români. Aşa s-a ajuns ca numai în Spania, spre exemplu, să existe o comunitate de aproape un milion de români. Dintre aceştia, însă, mai mult de jumătate sunt acolo fără forme legale, iar problemele pe care le generează au adus României un prost renume. Nici nu e de mirare că, ajuns în Franţa, Germania sau Italia, primele lucruri de care ţi se aminteşte când te prezinţi ca venind din România sunt "les gitanes" – adică, ţiganii – şi corupţia. Şi atunci, când te întreabă cineva de unde vii, preferi să spui că eşti din Transilvania.

Exportul de creiere, care a suscitat atâtea dispute şi sentimente, poate fi dublat în perspectiva integrării din 2007 în Uniunea Europeană de un adevărat export de braţe de muncă. Aşa s-a întâmplat în ultimul an în Ungaria, marea parte a celor din zon