La 1 mai 1949, s-a intrunit la CC al PMR o comisie destinata sa decida modul de repartizare a bunurilor confiscate prin Decretul de expropriere nr. 83/1949. Era o tentativa de a imprima un aspect de legalitate unor abuzuri terifiante. Insa lucrurile, ca si pana atunci, au continuat sa decurga intr-o ilegalitate deplina si intr-un climat fraudulos.

de MIHAI PELIN FARA MILA. Valori inestimabile ale artei contemporane romanesti si straine au fost pradate cu complicitatea Securitatii Comisia era formata din Teohari Georgescu, Vasile Vaida, Dumitru Petrescu, Eduard Mezincescu si Stelian Tanasescu. Despre unul din ei se mai discuta in presa, dar un Stelian Tanasescu sau un Vasile Vaida au disparut din memorii ca magarii in ceata. Numai Eduard Mezincescu a fost si va ramane celebru prin faptul ca a predat Uniunii Sovietice, pe baza de bon de mana, Insula Serpilor. Si comisia, referitor la ce ne intereseaza, a hotarat: "Lucrurile de arta (tablouri, covoare, instrumente muzicale etc.) vor fi depuse spre pastrare la muzeele, pinacotecile sau expozitiile permanente locale, iar in lipsa acestora vor fi depozitate la resedinta judetului, intr-un loc sigur". Intentii frumoase, dar foarte rar transpuse in practica. Si nu era vorba numai de bunurile artistice intrate in patrimoniul statal prin exproprierile din 1949. Acest jaf generalizat se declansase inca din toamna lui 1944, o data cu arestarea criminalilor de razboi presupusi sau reali, a demnitarilor regimului abia expiat, a oamenilor politici din alte vremuri: de cele mai multe ori, locuintele lor au fost golite de orice reprezenta o valoare cu mult inainte de a se pronunta vreo sentinta impotriva acestora. La fel s-a procedat si cu bunurile din locuintele absenteistilor, adica a celor ce parasisera tara deoarece comunismul le afecta in mod grav sanatatea. Si o parte covarsitoare din bunuri a disparut in neant.