La nici şase luni de la instalare, guvernul are problemele “care este”, cum ar spune un pitoresc personaj dâmboviţean, dar şi cele pe care le dă natura, neprevăzute în programul de guvernare, cum ar fi catastrofalele inundaţii. Este un bun prilej pentru ca amatorismul administrativ al puterii să iasă la suprafaţă şi un minunat motiv pentru ca opoziţia să tragă în ei cu tot arsenalul. Este un joc politic la care recurg pe rând ambele tabere. În asemenea situaţii, de criză, omul poate da cel mai bine dovada competenţei sau incapacităţii lui. Îi şi vedem pe reprezentanţii opoziţiei prin biserici sau, seara înainte de culcare, cum se roagă în stil mioritic: “Dă Doamne pe lume/ O ploaie cu spume…dă orice nenorocire numai să ajungem iar la putere”.

Se vede clar că actuala putere nu are oameni pregătiţi (sau cei nepregătiţi fac atâtea prostii încât îi eclipsează şi pe cei care îşi fac bine treaba) şi, de asemenea se ştie că PSD a avut mai mulţi profersionişti. Asta, deoarece majoritatea lor provin din rândurile comuniştilor şi oricâte păcate ar fi avut ei, cel puţin ştiau meserie. Despre cei care ne conduc astăzi nu putem spune că sunt nişte diletanţi şi suntem dispuşi să le acordăm, pe timp de vreme bună, răgaz să se pregătească. Noi, oamenii simpli suntem puşi într-o situaţie dilematică: ne dorim nişte specialişti, dar hoţi, care urmăresc numai interesul lor sau, suntem dispuşi să le acordăm credit celor care, deşi nu sunt atât de bine pregătiţi, le pasă totuşi de oameni? Cine este mai vinovat în această catastrofă a inundaţiilor: vechea putere pentru că în loc să facă diguri şi-a făcut vile din banii publici sau actuala, care exultă de amatorism penibil în declaraţiile publice? Nici un ministru al cabinetului Tăriceanu nu ştia despre acele pompe care se fabrică la noi şi cu care s-ar fi putut interveni mai repede în Banat, înainte să le aşteptăm pe cele din Un