A 7-a editie a festivalului de film din Orientul indepartat a adus citeva noutati semnificative fata de editiile precedente, fara a renunta la scopul sau principal – prezentarea ultimelor succese comerciale produse in Japonia, China, Coreea de Sud, Hong Kong, Thailanda, Filipine si Malaezia. Astfel, cu sprijinul dlui Marco Müller, fost director al festivalului de la Locarno si in prezent director reconfirmat pentru inca trei ani al Mostrei venetiene, am avut privilegiul de a vedea, in versiune integrala, filmul care marcheaza debutul celei de-a „cincea generatii“ de cineasti chinezi – Unu plus opt, in regia lui Zhang Junzhao si cu Zhang Yimou director de imagine, film interzis initial de cenzura comunista si lasat apoi sa circule doar intr-o varianta serios „amputata“.

Tot lui Marco Müller, vorbitor fluent de mandarina, ii datoram prezenta la Udine, ca film surpriza, a exceptionalului Tata, distins cu Leopardul de Aur la Locarno in anul 2000, in regia lui Wang Shuo, cu Feng Xiaogang ca scenarist si interpret principal, intr-o subtila parabola despre disolutia autoritatii in China sfirsitului de secol XX. Adaugind aici prezenta lui Gu Changwei, nu numai cu Paunul, pentru care a fost distins anul acesta la Berlin cu Ursul de Argint pentru regie, dar si cu filmele la care a fost „doar“ operator – Sorgul rosu si Adio, concubina mea, putem afirma ca am avut rara ocazie de a vedea si revedea adevaratele pietre de hotar din istoria cinematografiei chineze a ultimilor 22 de ani intr-o inedita retrospectiva, numita „eveniment special“ in cazul lui Unu plus opt si Tata, sau medalion „in spatele obiectivului“, dedicat directorilor de imagine Gu Changwei, Tamra Masaki (al carui Lady Snowblood l-a inspirat pe Quentin Tarantino pentru faimoasa secventa a luptei in zapada dintre Uma Thurman si Lucy Liu din Kill Bill) si Kim Hyung-koo (Woman is the future of man). @N_P