In primele zile de mai, intreaga lume muzicala a marcat trecera unei jumatati de veac de la stingerea din viata a muzicianului-emblema George Enescu. Cariera solistica internationala prodigioasa a dublat compozitorul de mare complexitate, care nu este inca (re)descoperit cu adevarat.
La Sala Radio, seria manifestarilor dedicate „Anului Enescu“ a debutat cu un concert dirijat de Horia Andreescu, aducind, in compania violonistului Serban Lupu, ineditul unor partituri de tinerete, prea putin cunoscute – Arie si Scherzino, apoi Pastorala, Nocturna si Menuet trist (prelucrate chiar de catre solist), alaturi de Capriciul roman (partitura ramasa in manuscris, definitivata de compozitorul Cornel Taranu).
Concertul a fost o experienta interesanta pentru spectatorii care, rememorind maniera spectaculoasa in care Jean Jacques Kantorow a abordat aceasta lucrare in cadrul Festivalului Enescu 2003, au comparat-o cu viziunea solistului nostru care, ca si in celelalte piese, a subliniat latura lirica, introspectiva, conturind intreg discursul in nuante estompate, delicate, convingindu-ne, o data in plus, ca orice partitura poate capata conotatii cu totul diferite in functie de optiunea si temperamentul protagonistului. Orchestra de Camera Radio a acompaniat cu discretie, in tonuri calde, pentru ca apoi sa ofere, sub bagheta lui Horia Andreescu, o creatie interesanta, prezentata in premiera la noi – melodrama Medeea de Benda –, colaborind cu actorii Leni Pintea Homeag, Mircea Rusu, Carmen Tanase si copiii Alexandru Enachescu si George Vladimir Leaua.
Desi pare incredibil, inca se mai discuta daca data decesului lui Enescu este 4 sau 5 mai (cele doua variante figurind ca „certe“ in diverse enciclopedii, lexicoane si dictionare din tara si din strainatate). Tocmai de aceea Sala Radio a gazduit pe 4 mai concertul Cvartetului „Voces“ (care a propus, dupa Mozart
