de CRISTINA ANDREEA CATANA RETETE CU ADRESA Cimbrul a aparut la noi in secolul al XI-lea, fiind originar din tarile mediteraneene. In gradinile noastre se cultiva mai ales cimbrul-de-gradina (Thymus vulgaris), numit si cimbru, cimbrisor, cimbrul-mirositor, iarba-cucului, lamaita. Acesta, spre deosebire de cimbrul-de-camp, ajunge pana la o inaltime de 50 cm. Cimbrul-de-gradina si cimbrul-de-camp au acelasi efect curativ.
Cimbrul este renumit inca din antichitate. Traditia spune: "Cimbrul este mai ales repezit, infierbantat si aprins. El stimuleaza fluxul diuretic si ciclul lunar, accelereaza avorturile, iar la o nastere normala grabeste iesirea pruncului din trupul mamei. Bautura preparata din el curata partile interne ale organismului".
Specialistii farmacologi au identificat in continutul cimbrului uleiuri volatile: carvacrol, cymol, x1-pinen, 1-borneol, linalool si tanin (peste 10%). Aceste componente chimice naturale fac din cimbru un excelent remediu impotriva infectiilor intestinale, in afectiuni pulmonare sau renale. Ceaiul dintr-un amestec de cimbru cu podbal si musetel, indulcit cu zahar candel, trateaza guturaiul. Sucul de cimbru, amestecat in proportie de 1:7 cu sirop de zahar, poate trata cu succes tusea convulsiva, daca se administreaza cate o lingura la fiecare ora. In medicina populara, ceaiul de cimbru se administreaza in multe afectiuni: contractii uterine, colici, dureri de cap, tuse comuna, tuse convulsiva, tuberculoza, retentie urinara, tulburari gastrice. Datorita continutului de ulei volatil, cimbrul se recomanda in amestecuri pentru bai aplicate copiilor cu afectiuni ale cailor respiratorii. Nu trebuie sa uitam nici de calitatile de tonic nervos ale cimbrului, ceea ce face din el o componenta de nelipsit in amestecurile aromatice si pentru impachetarile cu plante.
SALATA DE VARZA
Ingrediente: o jumatate de va
