Nu ştiu cine ne-a pedepsit atât de rău încât să avem tot felul de politicieni cu veleităţi de miniştri sau de şefi de grupuri parlamentare, originari din judeţ sau prin adopţie, care sunt mai buni la discursuri decât la susţinerea unor proiecte concrete de dezvoltare a judeţului, a infrastructurii, şi, în final, a nivelului de trai al mureşenilor.

După ce săptămâna trecută mă enervam inutil, pentru că oricum fondurile sunt puţine, aşa că suntem şterşi de la porţia de bani guvernamentali, în privinţa celor trei drumuri naţionale care ar face cinste, probabil, unei republici bananiere, acum încep să mi se confirme alte zvonuri ce vin dinspre Sighişoara.

Oricât de sigur pe el ar fi fost ministrul delegat Borbely Laszlo că Eurogara sighişoreană se va face şi nu va rămâne la stadiul de proiect de sertar, el nu a putut să ofere o dată exactă de începere a lucrărilor. Iar, având în vedere cele declarate de Borbely, că va verifica ce bani sunt alocaţi în buget, bineînţeles printre cele 1000 de proiecte, probleme care îşi aşteaptă soluţia, nu prea vedem cum lucrările ar putea demara în acest an.

Ştiu deja, şi am început chiar să mă obişnuiesc că nu avem bani în buget, că trecerea lui Mitrea prin Transporturi, asemeni unui atac al lăcustelor, a însemnat o gaură de 4.500 de miliarde de lei – o sumă deja indexată faţă de cea vehiculată în urmă cu o lună -, bineînţeles fără să ni se prezinte o situaţie exactă, defalcată pe lucrări neachitate.

Dar nu pot să mă obişnuiesc cu ideea că ne tot lamentăm pe lipsurile unor fonduri mai mult decât generoase în buget, fără a încerca să vedem soluţii. Şi nu mă pot obişnui nici cu ideea că tot amânăm proiecte, care, până la urmă, nici nu contează cine le-a elaborat, din lipsă de fonduri. Mai ales când mai şi declarăm – nu eu, că nu am privilegiul de a fi remunerată din bugetul contribuabililor, fără a-mi justifica