de MONICA ANDRONESCU CULTURA SI PIPER O portie zdravana de ras prinde bine oricand. Chiar si atunci cand afara e o zi minunata de primavara si toate terasele Bucurestiului te imbie la cateva ore de lenevire...
Totusi, un spectacol la Teatrul de Comedie se potriveste cum nu se poate mai bine. Te odihnesti putin dupa o zi intreaga de preumblat pe strazi si, una peste alta, mai vezi si ceva amuzant. Asta-seara "...Escu" de Tudor Musatescu. Pica bine, fiindca stim cu totii cate ceva despre ea, macar de la scoala, asa ca... de ce sa nu intram? Mai ales ca piesa se joaca cu succes de aproape trei stagiuni.
Atmosfera Bucurestiului de odinioara fidel redata, personaje bine conturate, umor cat cuprinde. Alexandru Dabija a pus in scena, fara mari artificii regizorale, o piesa extrem de actuala prin problematica propusa: tot romanuâ s-a nascut... om politic. De la Decebal si Traian... Necsulescu la Fane si Pislica, toti au intrat in politica. Demagogia e la loc de frunte, iar in spatele tuturor miscarilor politice se ascunde acelasi inefabil feminin. De la caragialescul "ca romanu impartial, prin toate Camerele, cu toate partidele" la Decebal Necsulescu al lui Tudor Musatescu, cel care dupa ce ia toate partidele la rand ajunge in cele din urma sa-si creeze propriul partid, si pana in zilele noastre, "masa" oamenilor politici nu s-a schimbat deloc. Acesta pare a fi mesajul comediei montate de Alexandru Dabija. La aceeasi "masa proletara" incarcata cu purcei de lapte, cu capsuni si sampanie iau loc cei sortiti sa devina ministri sau deputati. Masa cea mare din final, in cinstea lui Decebal, ajuns ministru al Comertului, nu este decat incununarea ironica a tuturor actiunilor. Iar cafeaua prost rasnita care o face pe Miza (Gabriela Popescu - una dintre cele mai reusite interpretari din spectacol) sa se strambe sugereaza statutul de fapt al personajelor, ei
