Privim cu Haralampy la un reportaj tv unde se încontrează vânjos foştii guvernanţi cu actualii, pe tema inundaţiilor catastrofale, ciondăneală din care noi, telespectatorii, consideraţi în continuare naivi, iar pe alocuri chiar idioţi, trebuie să pricepem că acolo, sus, nimeni nu a mâncat usturoi, deoarece straturile pentru leguma în cauză trebuiau făcute tocmai pe coama digurilor, iar acestea neexistând...
Emoţionat şi fire de poet, prietenul recită imediat un poem creat pe loc, amintindu-mi de prolificitatea lui Adrian Păunescu:
Diguri n-au existat!
Au existat numai nişte contracte
fără licitaţie
către Aquaproiect,
şi nişte acuzaţii...
Fiindcă banii pentru diguri au fost furaţi...
Diguri n-au existat,
Dar au fost inventate,
fiindcă trebuiau sparte...
-Fain, zic, în timp ce Dana Războiu abia se abţine să nu izbucnească în râs (de ce, oare ?), numai că... Apropo: tu ai auzit de unul Marin Sorescu şi de cuvântul "plagiat"?
Suntem gata să dezlănţuim o gâlceavă de toată făineţea, Haralampy simţindu-se profund jignit de o asemenea întrebare. Noroc că pe micul ecran apare o imagine, cam neclară, dar care ne absoarbe atenţia... Cine sau ce să fie, Doamne ? Privim şi...
-A, e Berlusconi, zice Haralampy hotărât.
-Poate-ai vrut să spui Chirac, îl contrez eu imediat.
Adevărul e că imaginea aduce binişor cu ambii...
Dar, prim-plan: o, e Preşedintele nostru, domnul Traian Băsescu, fără şuviţa-moţ! Uraaaa! Dar parcă nu mai e el: pentru prima dată după o lună de zile de carceră, reuşeşte să evadeze din "celula de criză" de la Cotroceni şi spune ziariştilor că "răpiţii din Irak sunt în viaţă", că pentru domnia sa ei nu sunt ziarişti (în istorie s-a mai întâmplat ca oarecine să li se adreseze chiar cu "băi, animalule!"...), ci "cetăţeni români ca