Poate ca e gresit sa spui ca romanii au "vocatia catastrofei". Este exagerat. Nu este, insa, nimic exagerat in a spune ca in ultima vreme romanii par dispusi la luciditate si autoanaliza doar in momente de criza. A fost nevoie ca trei ziaristi romani sa fie rapiti in Irak pentru a realiza dimensiunile si ramificatiile caracatitei mafiei arabe, care aproape ca ne gatuiau si a lua niste masuri concrete. Au cazut capete si continua sa cada. Ramane speranta ca principiul dominoului va duce la capatul filierei.
Prin analogie, a fost nevoie de o catastrofa naturala - dezastrul inundatiilor - pentru a iesi la iveala odiseea banilor care ar fi putut preveni acest dezastru. Oamenii care acum admira cerul prin gaura lasata de acoperisul prabusit, oamenii care traiesc intr-o mlastina plina de hoituri, din care oricand se poate isca o epidemie de holera sau tifos habar nu au ca cineva a incasat zeci de miliarde din banii statului, bani care erau dati de la buget tocmai pentru ca ei, fostii oameni normali, actualii sinistrati, sa nu ajunga in aceasta situatie.
Bani pentru diguri, bani pentru decolmatari, bani pentru lucrari de amenajare hidrografica. Am inceput imediat dupa Pasti o serie de anchete menite sa ridice macar partial valul care a acoperit invartelile facute cu banii "anti-potop". Contracte facute de Societatea Nationala de Imbunatatiri Funciare cu firmele unor angajati, fara nici un fel de probleme.
Ce e aia conflict de interese? Bani dati pentru inchirierea de utilaje care existau in propria ograda, a Ministerului Agriculturii. Bani dati pentru decontarea incompetentei unor angajati, subventii cerute pentru lucrari neefectuate, fonduri aruncate cu lopata in tiparirea de afise pro-Constitutie, in care oamenii erau invitati, in bataie de joc, sa voteze Constitutia ca sa aiba diguri. Bani bagati in procese interminabile, in litigii, in motocositoare si
