de TUDOR CIRES GEOGRAFII CULINARE Din oricare loc si din oricare timp ai veni, senzatia de cosmopolit pe care o degaja acest miraculos oras dunarean nu poate fi ocolita! Aici, unde traditia orala spune ca si orbul poate nimeri de la sine, geografia devine o perceptie sufleteasca. Braileanul pare a fi mai de mult cetatean european. El e convins ca evantaiul de strazi care incep si se termina in port reprezinta centrul batranului continent. Si poate ca nu greseste. Pentru ca Braila a fost, de-a lungul vremii, ultimul punct al civilizatiei mediteraneene aduse pe gurile Dunarii cu vase maritime.

"Daca s-ar cere un model la scara redusa al Europei, cu siguranta ca Braila ar putea ilustra fidel continentul culturilor", ne spunea profesorul Ionel Candea, stralucit pastrator al memoriei orasului. Specificul etniilor brailene poate fi perceput cel mai bine in expozitia de costume populare a doamnei Maria Puscaciu (Centrul Creatiei Populare Braila) sau explorand viata oamenilor simpli, care mai pastreaza traditiile. In cateva case am fost si noi intr-o zi de primavara, purtati de mirosul pestelui sfaraind in tigaie. Fie ca ne-am aflat pe urmele lui Panait Istrati sau ale Haricl...ei Darcl...e, fie ca am degustat salata de peste a doamnei Niculina Moisescu si am stat la masa in comunitatea lipovenilor, fie ca ne-am leganat pe Dunare in barca lui nea Stelica-pescarul si am gustat din dulciurile armenesti ale doamnei Valeria Ursan, peste tot am simtit o mare dragoste de viata si de frumos, in toate ipostazele sale. "Un nu-stiu-ce" misterios, coborat parca din povestirile autorului "Chirei Chiralina", care scria, in 1931, asa: "Cand rapidul Bucuresti-Dunarea intra pe nesfarsitul dig al platourilor Brailei si Galatiului, un vag presentiment de vesnicie nesocotita iti umfla pieptul. E precum chemarea unei iubiri, mult timp desconsiderata".

Personajele pe care