de SIMONA LAZAR GEOGRAFII CULINARE
Orasul Dunarii albastre. Braila ni se dezvaluie prin strazile ei vechi si prin arterele noi, care au ceva in comun: ori pe unde ai merge, pana la urma ajungi la marginea apei. Credeam ca numai asta leaga orasul vechi de cel nou - asta si spiritul puternic al brailenilor - , pana ce ne-am dat seama ca trebuie sa mai fie ceva⦠"Pe strada asta cineva face scrumbie prajita", ne spune Niculina Moisescu, "ghidul" nostru. "Aici, se face bors de pesteâ¦", ne mai spune, altundeva. Da, cred ca despre asta e vorba: oriunde te-ai duce, Braila miroase a peste gatit. Aroma insinuanta, placuta, care te pofteste la masa. Asa am ajuns si noi oaspetii Niculinei Moisescu, femeia din Baraganul uscat, care, maritandu-se la Braila, s-a identificat in timp cu orasul (e de ajuns sa spunem ca se afla la conducerea uneia dintre institutiile importante ale zonei). Identificare inclusiv in ceea ce priveste⦠bucataritul. Caci astazi nu ar mai admite, vorba unui slogan mai vechi, "masa fara peste". Retetele? "Le-am preluat de la unele persoane mai in varsta. Dar cand nu mi s-a dat reteta, m-am straduit sa o reconstitui eu." Asa s-a intamplat si cu reteta de clatite cu dovlecei. "Am mancat ceva care semana cu niste clatite, taiate in bucati potrivite, cu sos de smantana si cu gust de marar si de usturoi. Le-am dibuit secretul "din gust". Apoi, am fiert dovleceii pana ce i-am terciuit, i-am lasat sa se raceasca, i-am mixat. Am adaugat in compozitie ou, faina, sare si le-am adus la consistenta pentru clatite. Am facut clatitele, le-am uns cu usturoi pisat si cu smantana. Am presarat marar tocat, le-am rulat, le-am portionat si, pe platou, am pus deasupra lor smantana si marar."
Intr-un fel, pentru Niculina Moisescu pasiunea pentru arta culinara a inceput la Braila. "La mama acasa, in Ialomita, am gatit o data, la 16 ani, varza cu po
