Cum de nu s-au aruncat cu fata pe pista implorind mila ziaristului-stie-tot: iertare, marite CTP, ca n-am venit cu capetele sub brat! Ca nu ne-au taiat jugulara si ca n-am improscat trei metri de singe pe prima pagina! Ca nu v-am oferit o tipsie cu testele noastre retezate de macete ca s-o varsati peste chelia odiosului de la Cotroceni!
Indurare ca ne bucuram ca prostii cind ne revedem familia, ca respiram contemporani cu dv. si ca, in general vorbind, am indraznit sa ne intoarcem vii acasa! Iertare ca n-am plecat in Irak pe banii lui Taher, fie-i numele slavit in paginile ziarului pe care cu onoare il conduceti!
Rezervati un loc pe raftul speciilor mutante din presa romaneasca pentru Cristian Tudor Popescu si Ion Cristoiu! Sa sparie gindul si gainile avorteaza pui vii cind gigibecalii presei navalesc in studiouri. Cei doi au maculat cu opiniile lor, deloc respectabile, un moment de gratie si emotie pura: intoarcerea celor trei din moarte.
Indiferent cit de suspecta e istoria rapirii, natiunea a trait luni dupa-amiaza bucuria simpla si fireasca a eliberarii. Doar ca fiorii opiniei publice si lacrima ei discreta nu si-au mai avut loc la televizor. Gigibecalii presei au luat luni seara trei televiziuni sub stapinire, executindu-i sumar pe cei trei ziaristi si pe cei care poarta vina grea de a-i fi eliberat.
CTP a vomitat prelung, iar Ion Cristoiu l-a tinut de frunte. Pe ultimul, cind a ajuns la teroristii din decembrie si la scenariile unu, doi si trei, l-am pierdut. Primul insa a avut parca misiune. Responsabil cu "marea deturnare". Sa rupa degetele ziaristilor ridicate in semn de victorie si sa le schimonoseasca fata luminata de fericirea revenirii acasa.
Sa-l scoata pe Traian Basescu vinovat de rapire, de recuperare, de asumarea raspunderii, de intoxicari, de manipulari, de bilbiieli, de dictatura... Mai li