Guvernatorul BNR a readus in discutie o tema mai veche: modul in care se utilizeaza veniturile din privatizari. S-a evocat si constituirea unui fond special.
Nu numai presiunile curente, dar mai ales cele viitoare (vezi anul 2007) impun ca acesti bani sa finanteze numai investitii publice, cu precadere dezvoltarea infrastructurii. Nevoile in materie de infrastructura sunt foarte mari (si furia apelor/inundatiile a dovedit-o). In acelasi timp, datoria publica este mica (in jur de 26% din PIB).
Aceasta situatie ar permite statului ca, alaturi de veniturile din privatizare, asistenta financiara de la UE, sa recurga la imprumuturi pe termen lung pentru a realiza proiecte majore. S-ar evita astfel varfuri de plata din resursele proprii in ani critici, in timp ce resursele mobilizabile anual pentru realizarea de bunuri publice ar fi la nivelul necesar.
Totodata, deficitul bugetar in anii critici ar fi mentinut intre limite rezonabile, desi el ar creste, alte conditii fiind neschimbate, in ani subsecventi. Intervine aici o problema de gestionare a datoriei publice.
S-ar putea astfel constitui un fond special administrat de o "Corporatie Financiara pentru Dezvoltare"(CFD), care sa se ocupe de proiecte de infrastructura pe baza unor analize serioase si in afara imixtiunilor politice neavenite. In UE exista, sau au existat, institutii financiare nationale de acest tip (in Germania, Kredit fuer Wiederaufbau/KfW; in Franta, Credit National etc.).
CFD ar utiliza si formula parteneriatului public privat (PPP) prin organizarea de licitatii si examinarea responsabila a costurilor pentru bugetul public (ceea ce s-a intamplat cu o serie de incredintari directe pentru modernizarea de drumuri este inacceptabil ca procedura si atitudine fata de banul public!).
Trebuie spus ca o restrictie in mobilizarea de resurse su
