Ajunsă la frumoasa vârstă de 63 de ani, o femeie trăieşte dintr-o sumă lunară de două sute de mii. Felul ei zilnic de mâncare este pâinea şi nici aceasta de fiecare dată, iar casa îi este strada. Pe nici un cadran nu găsim indicatoare pentru viaţă. Chiar dacă mulţi o ignoră considerând-o o boschetară, oricând oricine poate fi în locul ei.

Felul în care suntem opriţi pe stradă de către cerşetori ne irită şi indispune pentru câteva momente. Unii sunt atât de insistenţi încât nu mai inspiră milă, ci mai degrabă lipsă de bun simţ. Pentru unii este mult mai comod să stea cu mâna întinsă decât să pună mâna pe un strung. Şi totuşi…

La 63 de ani, Tilla Katalin este cunoscută de mulţi dintre cei care trec zilnic prin centru. Ea aşteaptă de dimineaţă până seara în faţa magazinului Mini Prix din centru să primească ceva de mâncare. Nu stă cu mâna întinsă şi nici nu apelează la binecunoscutele replici cu care cerşetorii vor să înduioşeze. La felul în care înfulecă de câte ori cineva îi întinde o jumătate de corn sau o felie de pâine, nu s-ar zice că se înghesuie mulţi să o hrănească. Bătrâna trăieşte dintr-un ajutor social de două sute de mii de lei pe lună, adică 20 de lei, începând din iulie. "Nu am ce face cu banii mai mult decât

să-mi cumpăr tot ceva de mâncare. Dacă nu mănânc ameţesc şi nu ştiu dacă m-ar culege careva din drum sa mă ducă la spital. Lumea mă vede ca pe un boschetar, dar sunt o femeie simplă care nu a avut o viaţă uşoară" spune Katalin. Fata ei a murit în urmă cu mulţi ani, iar singura ei rudă în viaţă este o soră cu care îşi împarte necazurile şi sărăcia. Hainele în care stă 24 de ore pe zi sunt vechi de ani de zile, iar în picioare femeia poartă încălţăminte care nu corespunde cu gradele din termometru. "O ştim pe Katalin a noastră. De mult timp stă în zona asta şi deja fiecare îşi pregăteşte câte ceva de mâncare să-i dea. E trist să