Literatura romana actuala, cimpul de manifestare si existenta al acestei literaturi a intrat, si el, in sfirsit, dupa o lunga si „naturala“ tranzitie, in refacere. Se inlocuiesc institutiile. Mai precis, o data deplasarile de fond, tectonice, subterane acumulate, schimbarile incep sa devina vizibile si la suprafata, modificind radical peisajul. Iar aceste schimbari sint decisive si marcheaza ruptura fluenta, trecerea, sub ochii nostri, de la vechi la nou, de la fost la actual (nu neaparat in sens valoric, ci structural, functional). Masinaria se repune in joc.
Tema aleasa, generoasa prin natura ei, i-a incurajat pe cei prezenti sa evidentieze carente ale educatiei romanesti, gasita (poate) pe nedrept vinovata pentru degradarea vietii culturale. Mircea Martin a identificat unul din vinovatii denaturarii vietii culturale: televiziunea si programele de prost gust pe care le promoveaza contribuie la alterarea limbii romane, riscind „sa o faca nerecognoscibila“. M. Martin a subliniat ca mai periculoasa decit degradarea morfologica si sintactica (tot timpul) este degradarea fonetica a limbii romane. „Eu sint speriat de ceea ce aud la televizor si de ceea ce aud mergind pe strada. Limba romana este pe zi ce trece o alta limba care ne suna in urechi“, a declarat M. Martin. Mentionind scoala ca pe un posibil corector al erorilor cotidiene de exprimare, M. Martin a indicat si locul unde este nevoie de corectura si exigenta: accentul in primul rind trebuie sa cada pe ortoepie, pretentiile pentru ortografie fiind deja prea mari pentru lumea care ne inconjoara.
Profesorii universitari au semnalat inca o data degradarea invatamintului preuniversitar. In ultimii ani, tot mai multi profesori universitari se pling de slaba pregatire a studentilor veniti de pe bancile liceului. Trebuie sa ii reinvatam sa citeasca! Socanta propozitie este cu atit mai socanta