de Dorin Tudoran In afara celor concepute ca mijloace de represiune, nici o institutie nu este, in sine, nedemocratica. De la cimitire la bordeluri, de la biblioteci la cherhanale si de la universitati la aeroporturi, caracterul democratic ori nedemocratic al unei institutii e dat de oamenii care o populeaza. Nu institutia in sine are o mentalitate; mentalitatea este a oamenilor care sunt institutia cu pricina. Fara oameni, institutia e o abstractiune. Si o abstractiune nu poate fi nici democratica, nici nedemocratica.
Dezastrului financiar si administrativ al Uniunii Scriitorilor - niciodata infruntat cu metode adecvate - i-a pus capac ceea ce ar trebui sa fie un dezastru moral. Numai ca suntem Levant, adica o umanitate sarmanta al carei modus operandi este lasa-ma sa te las. Pretindem ca dispretuim un asemenea tip de existenta, dar altul nu cunoastem.
Cu un presedinte nevoit sa demisioneze sub presiunea informatiei publice ca ar fi fost informator al Securitatii si cu un interimar de o ambiguitate morala epopeica, Uniunea Scriitorilor este azi tinta unui foc din toate pozitiile. Exista insa si o nedreptate ce trebuie combatuta. Nu ma poate banui nimeni ca as avea tocmai eu interesul sa apar pripit aceasta institutie, caci, draguta de ea, m-a exclus din sanul ei sanatos, la mijlocul anilor â80, din motive de care vreau sa uit.
Cred insa ca e rational sa ne amintim nu doar deceniile negre ale Uniunii Scriitorilor, dar si clipele in care in structurile acestei institutii (de la o anumita vreme, liber alese) s-au luat atitudini de un curaj inimaginabil in alte comunitati profesionale. Am fost eu insumi parte a unor infruntari ale caror ecouri maestri ai scrisului de astazi le asteptau cu sufletul la gura. Multi din ei, chiar in atat de mistocaritul, azi, restaurant intrat in istoria literara sub numele de La Doamna Candrea.
Desi a
