* H. Bonciu, Bagaj... Pensiunea doamnei Pipersberg, studiu introductiv de Adriana Babeţi, Colecţia "Fiction Canon", Editura Polirom, 2005. Există o bună doză de subversivitate în această primă reeditare veritabilă a lui H. Bonciu de după ediţiile princeps. Ea e dată, în primul rînd, de reconstituirea empatic-realistă a receptării scriitorului în diferite epoci, din excelentul studiu al Adrianei Babeţi, şi apoi de încadrarea lui editorială în "noul canon". Pentru cine nu are răbdare cu revizuirile istoric-literare, H. Bonciu ar putea rămîne un bizar experimentalist de început de secol, un marginal expediabil printr-o "fişă de patologie literară" (G. Omăt despre Agendele lui Lovinescu), un erotolog şi un erotograf ajuns în atenţie printr-un proces de pornografie şi apoi prin arestarea împreună cu Geo Bogza, după pudicul denunţ al lui Brătescu-Voineşti, părintele Puiului. Cine are însă răbdare cu dubla luciditate amară (a textului introductiv şi a celor două mici romane de o tulburătoare modernitate literară) din această reeditare necesară ar putea descoperi nu doar un destin literar unic, dar şi unul dintre cei mai stranii scriitori interbelici. Este H. Bonciu un mare scriitor? Stranietatea lui de fond (prima condiţie canonică după H. Bloom) e suficientă pentru a-l mîntui de marginalitate şi uitare? Răspunsul e mai puţin important, cred, decît recitirea atentă a memoriilor lui Ferndinand Sinidis şi a cărţilor lui unice despre carne, vin şi suflet. * Canon şi canonizare, volum îngrijit de Marin Mincu, Editura Pontica, 2003. Dacă veţi căuta vreodată numerele din Euresis, Familia şi Viaţa românească despre spinoasa chestiune a canonului literar, îi veţi fi profund recunoscători criticului Marin Mincu pentru editarea în volum
a discuţiei la subiect din revista constănţeană Paradigma. Dacă de primele dai greu, ultima dintre ele, care reia şi chestiuni din celela
