Prezent pentru o zi la Târgu Mureş, dr. Florin Matrescu, cetăţean german de origine română, medic şi scriitor, a avut amabilitatea să ne spună câteva cuvinte despre românii din diaspora în mijlocul căruia trăieşte de mai bine de 20 de ani, de când a părăsit România. A fost un timp şi secretar al Uniunii Românilor din Diaspora, dar lipsa de comunicare şi interesele partizane ale multora dintre membrii ei au făcut ca Uniunea să dispară de la sine, dovedindu-se ineficientă în lupta anticomunistă.
Florin Matrescu a plecat în anul 1980 dintr-o Românie "sufocată de comunism", cum a numit-o domnia sa, în care lipsa celui mai elementar respect faţă de cetăţean era mai mult decât evidentă, iar delaţiunea devenise un nărav pentru unul din cinci români. O Românie lipsită de orizont, în care cei care ar fi dorit să se afirme fără a face concesii politicului simţeau cum se scufundă iremediabil în anonimat.
De la stânga, uşor spre dreapta
Medic de câţiva ani la Spitalul Municipal din Bucureşti, Florin Matrescu s-a găsit la un moment dat – la mijlocul anului 1980 – într-o situaţie fără ieşire. "L-am contrazis deseori public, pe probleme de diagnostic, pe şeful instituţiei, a relatat Florin Matrescu, ori asta nu se iartă. N-am ştiut ce influenţă şi putere mai are încă. Acesta – Fica, pe numele său, printre altele socrul unuia dintre liderii PDSR, Sorin Oprescu – fusese medic la unul dintre lagărele de muncă pe timpul când Alexandru Drăghici era ministru de Interne şi, în acelaşi timp, un apropiat al ministrului. Chiar şi după ce Drăghici a fost mazilit, Fica şi alţii ca el şi-au păstrat influenţa. Era o luptă inegală şi împreună cu soţia am ales să plec din ţară". După câţiva ani ca azilant în Germania, Matrescu şi-a reconstruit cariera de medic. Cu toate că avea o specializare de internist, a optat, atât el cât şi soţia sa, pentru cariera de medic de familie. |n