Ziua 44, stil nou. Ay, Doamne, ce ficior fain era domnul Cinteză, când nu era(1 ministru al Sănătăţii şi când apărea la televiziune, încruntat, revoltat şi pregătit să dea cu bisturiu'-n Dumnezeu pentru lipsa medicamentelor compensate şi pentru preţurile ridicate! Adesea părea un vultur scăpat de pe la televiziunea Animal Planet, gata-gata să sfâşie ciozvârte din Palatul Victoria, Guvern, Ministerul Sănătăţii, directorii de spitale etc., etc., ba chiar şi din vreo pasăre de noapte aciuită pe la Cotroceni. Ce mai?! Era personificarea unei nenorociri maligne pe capul demnitarilor... În schimb, îl iubeau pensionarii până la căderea în prostraţie; chiar şi soacra lui Haralampy, cu o pensioară sub 2 milioane, săruta micul ecran fix în zona moţului viitorului ministru, cădea în genunchi în faţa televizorului mulţumindu-i pentru lupta sa neostoită întru sănătatea şi fericirea pensionarilor, iar după ce îşi făcea trei cruci potrivit de mari, fiindcă o fulgera artrita de la umăr, implorá Providenţa în stil coşbucian:
"O, Doamne, Doamne, adă-ni-l!"
Iar Bunul Dumnezeu, în nemărginita-i mărinimie şi dragoste, inclusiv faţă de câte-o oiţă ceva mai căpiată, li l-a adus. Numai că, din vultur, acum e metamorfozat într-o cinteză(2, iar la televizor, şi din profil, când vorbeşte despre compensarea medicamentelor, şi plafoane de cumpărare, seamănă cu pasărea colibri pe când aceasta îşi petrecea week-end-urile în Insula Galapagos, pe umărul lui Darwin.
ZIUA 23. Îl iubesc pe preşedintele PUR, Dan Voiculescu, fiindcă este un politician respectabil şi consecvent(3: îşi îngrijeşte cu mare osârdie diagnosticul stabilit în văzul tuturor televiziunilor de preşedintele Traian Băsescu în vremea participării/neparticipării PUR-ului la guvernare. Că zice domnul Voiculescu, bărbăteşte şi cu forţă: "La simpla cerere a domnului preşedinte Băsescu, noi n