Unul dintre acei pictori ai perioadei interbelice dati uitarii pentru multa vreme, Petre Iorgulescu-Yor (picturile sale vor putea fi vazute pana pe 19 iunie la Muzeul National de Arta), este Unul dintre acei pictori ai perioadei interbelice dati uitarii pentru multa vreme, Petre Iorgulescu-Yor (picturile sale vor putea fi vazute pana pe 19 iunie la Muzeul National de Arta), este asemanator cu subiectul unei panze nepictate pana la capat, cu un obraz neterminat. imi aminteste de Luchian, care, la fel, a lucrat cu indarjire pana la sfarsit, avand in vedere ca acest artist, de care nu stiu multe decat istoricii artei, a murit tanar, la numai 49 de ani (1890-1939). Asta nu inseamna decat un lucru. Timpul strange comori. Influentat de fovism, atunci cand acest curent artistic trecuse deja de faza revolutionara, cand intra in contact cu arta lui Matisse, Maurice de Vlaminck, Braque, Dufy sau Othon Friesz, preia principiile acestui curent adaptandu-le insa unei viziuni personale (eu chiar nu mi-i pot alatura in minte pe Matisse, de pilda, si pe Yor). Dar acesta din urma exceleaza de fapt in picturile care reprezinta imagini din Balcic, din Sighisoara, din satele Ardealului sau din sudul tarii, de pilda, fiind cunoscut, de altfel, mai ales ca un foarte bun peisagist. Un pictor puternic individualizat printre ceilalti este acela caruia ii poti percepe permanent prezenta in lucrarile sale. Si asta simt cand privesc picturile lui Yor, remarc amprenta lui personala, o anumita subiectivitate in perceperea anumitor locuri, pentru ca, intr-adevar, cele mai reusite tablouri ale sale imi par peisajele. Sunt pictate intinderi mari de spatiu, partea de mijloc a panzei incheindu-se deseori cu un grup de case, totul surprins dintr-o perspectiva panoramica. Formele sunt definite prin linii si raporturi cromatice, are loc, ca sa spun asa, un dialog elegant intre nuantele folosite pe aceeas