interviu cu Daniel FUNERIU, cercetător român în Japonia Cînd aţi plecat din România? Am plecat în 1988, la 17 ani, în Franţa, la Strasburg, unde am dat bacalaureatul şi apoi toate studiile universitare, în chimie bio-organică. Teza de doctorat am făcut-o tot la Strasburg, în laboratoarele profesorului Lehn, laureat Nobel pentru chimie în 1987. Din 1999 am activat în California, la Scripps Research Institute în San Diego. În 2002 am fost recrutat în Japonia de către AIST, un institut de cercetare cu un buget de 1 miliard de euro anual, unde în prezent dirijez un proiect în domeniul micromatriţelor enzimatice, un domeniu conex cercetării farmaceutice. Şi vreţi să vă întoarceţi în România. De ce? În primul rînd, pentru că sînt şi mă simt român. Chiar dacă am plecat de foarte mult timp, mă simt foarte apropiat de România, mă simt bine aici, cu toate că sînt foarte multe lucruri care nu funcţionează cum ar trebui. Dar sînt şi multe care evoluează pozitiv, de fiecare dată cînd vin în România văd asta. Un exemplu anecdotic este că la hotel există Pagini aurii şi în fiecare an Paginile aurii sînt cu 30% mai voluminoase. Asta spune ceva despre dezvoltare. Sînt relativ optimist în ceea ce priveşte România. Cum este viaţa de cercetător în Japonia? Foarte simplă din punct de vedere financiar: atît salariul, cît şi banii pentru cercetare sînt din abundenţă, ceea ce elimină din start stresul pe care cei mai mulţi cercetători de azi îl au, şi anume cum să facă rost de bani pentru a finanţa cercetarea pe care o doresc. Sînt bani privaţi sau publici? Banii cu care noi lucrăm sînt în majoritate bani publici. Acum cîţiva ani Japonia a lansat un proiect cu o finanţare de 1 miliard de euro anual, Millenium Project, din care noi am avut un buget anual de 3 milioane de dolari pentru un grup de cercetare de circa 18 persoane. Există şi alte exemple de proiecte naţionale care distribu