Un excelent debut, aceasta a fost parerea majoritara dupa aparitia romanului Degete mici (Editura Polirom, 2005). Revista Observator cultural se alatura acestei caracterizari si, in spiritul sustinerii tinerilor scriitori si a „noii literaturi“, incearca sa ridice valul de mister si de prejudecata care insoteste, de obicei, ultimele debuturi literare. Filip Florian are 37 de ani, a fost, aproape zece ani, jurnalist la Cuvantul si in redactiile posturilor de radio Europa Libera si Deutsche Welle. A renuntat la jurnalism fara regret si traieste la Sinaia, scriind si rescriind pagini de roman. Ne-am intilnit la Bucuresti, intr-o cafenea cu muzica de jazz. De cite ori vom mai avea prilejul, vom publica interviuri cu scriitorii debutanti, menirea unei reviste culturale fiind si aceea de a miza, risca si sustine orice noua forma de talent, orice scriitor care este in afara grupurilor si a monopolurilor culturale, orice scriitor care razbate fara sa fie tributar coteriilor literare. Pina la urma se poate, iar Filip Florian este dovada.

Degete mici a fost un debut intirziat sau un debut la timp?

Un debut la timp. Categoric. Eu nu am avut problema timpului niciodata. in primul rind, am fost preocupat sa fiu eu extrem de multumit de ceea ce fac, de ceea ce scriu.

Degete mici e una din multele carti pe care le-ai scris si pe care ai ales sa o publici?

Nu-i adevarat. E o supozitie a Simonei Sora, doar atit. M-a preocupat doar un volum de care sa fiu eu insumi foarte multumit si pe care sa-l citesc cu placere.

De cind lucrezi la Degete mici?

Ar fi cam cinci ani. Au existat si pauze foarte mari in care cartea a cam zacut. Practic, ultimii doi ani sint grosul cartii. Dupa parerea mea, o carte buna nu poate fi scrisa mai repede de doi ani sub nici o forma. Pot fi exceptii, un dar, o nebunie, dar altfel nu poate iesi o