Incepand din 1990, de cand marile combinate, marile fabrici si uzine ceausiste au inceput sa se inchida una cate una, in urma unor privatizari mai mult sau mai putin dubioase, forta de munca ramasa pe liber a fost intotdeauna un pericol pentru linistea guvernelor. Oamenii protestau, faceau greva foamei in fata Palatului Victoria sau - cazul minerilor - veneau in "excursii organizate" la Bucuresti. Rand pe rand, guvernantii, ca sa scape de aceste miscari masive de protest au creat o legislatie mai mult decat permisiva in ceea ce priveste pensionarea. Practic prin anii 1993 - 1994, cand disponibilizarile masive erau la ordinea zilei, existau sectoare ale economiei in care oamenii ieseau la 40 de ani la pensie si mai incasau si celebrele "ordonante" - salarii compensatorii. Totul era bine - oamenii erau multumiti pentru ca scapau de aventura gasirii unui nou loc de munca si, in general, de munca, iar guvernantii aveau liniste. Pana acum.
In ultimile luni fie ministrii Muncii, fie ministrii Finantelor, fie reprezentantii B.N.R. au iesit la rampa cu declaratii-soc, gen "sistemul de pensii poate intra in colaps". Si cum poate fi altfel, cand piramida sociala e inversata, adica, aproape sase milioane de persoane beneficiaza de suport din fonduri publice, in timp ce contribuabilii abia trec cu putin de patru milioane? Din acest punct de vedere, viitorul nu suna deloc bine.
Valul pensionarilorLa modul cel mai serios, guvernantii se intreaba acum de unde va scoate statul bani, in viitorul apropiat pentru plata pensiilor. "Daca nu va fi intreprinsa o reforma, exista riscul unui colaps al sistemului de pensii", spunea saptamana trecuta guvernatorul B.N.R., Mugur Isarescu.
Situatia nu pare sa se remedieze. Acum sunt aproximativ patru milioane de contribuabili, "cocosati" cu tot felul de taxe si impozite. Supraimpozitarea lor nu e o solutie. Din cauza sumelor f
