Poate aude prea des ce premier bun, frumos si destept este si isi imagineaza ca va guverna linistit patru ani. Mai aude cum ministrii liberali ii soptesc ca Basescu nu-l poate schimba cind i se nazare si ca nici anticipate nu pot avea loc din senin. Cu aceste grave tulburari de reprezentare, asurzit de treburile din guvern, Tariceanu s-a rupt de partid si de realitate.
Conducerea PNL a luat si ea distanta de filiale. Daca Tariceanu ar pleca insa urechea ar auzi cum „Partidul Inundatiilor", cum l-a numit un liberal mai hitru, incepe sa se scufunde. Filialele s-au insularizat inca dinainte de alegeri. Atunci, Tariceanu le daduse sefilor locali putere absoluta in alcatuirea listelor parlamentare. Am auzit o vorba: ca in Romania ar fi deja 42 de partide liberale.
Gluma circula prin PNL si nu e chiar lipsita de sens. Unii lideri locali nu mai reusesc sa ajunga la nasul sefilor de la centru, iar altii isi vad indiferenti de feuda lor. Asta ar fi o problema. A doua a sesizat-o corect chiar PSD: liberalii risca sa aiba soarta PNTCD.
Bineinteles ca Pascu nu e deloc inocent cind face astfel de comparatii. Mai strecoara cite un fitil in Alianta. Conteaza insa daca observatia sa e valabila. Si evident ca toate crizele administrate, bine sau prost, de guvern se vor contabiliza direct la PNL.
In schimb, ca sa-si salveze pielea, a lui si a partidului sau, Basescu are grija ca de cite ori guvernul da rateuri, cum s-a si intimplat in cel putin doua situatii - inundatiile si criza medicamentelor -, sa-l arate cu degetul pe Tariceanu. In felul acesta, si PD ciuguleste din bulele prezidentiale de popularitate. Parca e o scena cunoscuta din filmul guvernarii CDR.
Or, Tariceanu poate n-a remarcat ca guvernul sau a inregistrat cea mai rapida erodare, cazind in primele luni cu aproape 20 de procente. Retinerea lui Patriciu si tot vacarmu