Drama oamenilor ramasi fara case in urma inundatiilor din aprilie nu s-a incheiat. Asta cu toate ca apele s-au retras de pe mai bine de jumatate din suprafata inundata. Gasirea de adaposturi pentru sinistrati a fost, intr-un fel, rezolvata de autoritatile locale, insa marea problema a miilor de oameni ramasi fara acoperis deasupra capului incepe abia o data cu reconstruirea locuintelor. Imprastiati prin diferite localitati, avand la ei doar cateva plase in care si-au indesat averea, multi nici macar nu mai spera ca vor avea vreodata o casa a lor. "A venit toata lumea sa ne vada, au facut fotografii, ne-au luat interviuri, si gata", spunea, cu naduf, unul dintre sinistrati. Cei mai optimisti spera ca, pana la caderea primei ninsori din acest an, se vor muta, totusi, in casa noua. Altii, insa, nu vad realizabil acest proiect decat peste cativa ani.Chiriasi la gradinita Familiile cazate la fosta gradinita din Cenei nu vad, nu pot vedea viitorul in culori pastel. Attila Toth a fugit din calea apelor, impreuna cu parintii, cu sora si cumnatul sau. Pana in urma cu doua luni aveau la Otelec o casa mare, frumoasa, dar construita din caramida de pamant. "Au mai ramas doar cateva ziduri din ea. Am reusit sa scoatem aparatele electronice, dar in rest totul a ramas acolo. Tata a mers la Otelec cu cateva zile in urma si a vazut ca nu se mai poate recupera nimic din casa", spune, resemnat, Attila. De aproape doua luni locuieste, impreuna cu familia, in doua camere din fosta gradinita de la Cenei. Si, spre deosebire de alti sinistrati, Attila spune ca este multumit ca are un acoperis deasupra capului si, cel mai important pentru el, un loc unde sa-si poata tine animalele. Ele reprezinta singura avere care le-a mai ramas. "Eu, sora si cumnatul meu suntem tineri si putem sa muncim, sa ne mai facem cate ceva. Dar ma doare sufletul cand ma uit la parintii mei care nu mai au puterea sa-