Cozi mari la autografe.
De 13 ani, editorii, scriitorii si cititorii romani au la inceputul verii cinci zile febrile: "Targul de carte" - eveniment cultural, comercial si monden deopotriva. Etajele Iii si Iv ale Teatrului National se transforma intr-un labirint de inguste culoare printre standuri mai mari sau mai mici, dupa posibilitatile editurilor, inaintarea fiind anevoioasa si adesea blocata de cei ce se opresc sa rasfoiasca si eventual sa cumpere volumele etalate. In lumea aceasta a producatorilor, autorilor si devoratorilor de carti, oamenii se cam cunosc intre ei (unii, veniti din provincie sau din strainatate, pot fi intalniti doar cu acest prilej), ceea ce face ca, la tot pasul, grupuri bucuroase de revedere sa zaboveasca - inainte de a-si muta conversatia pe terasa, "la Motoare" -, creand ambuteiaje. Si totusi domnesc zambetul si politetea, ca intre membrii unei confrerii. Vacarmul de voci, porta-voci, anunturi la microfon, discursuri de lansare, muzici are ca lait-motiv nume si titluri care precipita multimea dintr-un loc intr-altul, la intalnirea cu celebritati. Agorafobilor li se face rau. Mie toata aceasta frenezie in jurul cartilor imi face bine: prin Targ se perinda zeci de mii de oameni de toate varstele, cu care am in comun ceva: pasiunea lecturii.
In comparatie cu editiile precedente, cand se numea Bookarest (brand la care s-a renuntat), Targul de Carte editia a 13-a a avut ceva mai putini expozanti (216 standuri romanesti si 29 straine), fiindca unele edituri nu si-au putut permite sa inchirieze spatiu cu 65 euro/m2. De fapt, dupa suprafata standului s-a putut vedea succesul comercial: cele mai mari spatii erau inchiriate de Humanitas, Rao si Polirom, in timp ce editurile mici s-au multumit cu 4m2.
Si vanzarile au mers mai prost decat in alti ani, cand vedeam lumea plecand cu plase pline de carti. Acum, vizitatorii purtau in
