Cu tot puhoiul de ploi abatut peste lume, vara isi celebreaza serbarile. De cateva zile, teii au inceput sa infloreasca, pregatind momentul de gratie cand miresmele lor vor imbata universul. Prilej de intrebari parfumate, pe care le-am adresat unor romantici invederati: Corina Chiriac si Nicu Alifantis.
Aveti amintiri legate de vremea teilor infloriti?
Mai aveti timp si stare sa observati acest miracol al verii?
Ce relatie mai aveti cu natura?
Corina Chiriac
"Romantismul si poezia n-au murit inca"
1. Intr-adevar, au inflorit Teii. Stiu, am scris Tei cu majuscula. In limba germana, substantivele se scriu cu litera mare. Nu e nevoie sa stii germana, dar e bine sa stii ca anumiti oameni isi onoreaza Painea, Iubirea, Viata...
De obicei, pana la opt si jumatate dimineata, eu dorm in profund intuneric. Am grija ca seara sa las jaluzelele sa coboare pana cand fiecare lama de lemn se aseaza in barcuta celei de sub ea. Apoi, trag si perdelele, pentru ca nici o licarire de soare sa nu se sprijine dimineata de perna mea: asta e rasfatul meu de iarna. Dar cum incepe caldura verii, fiindca nu suport aerul conditionat, trebuie sa dorm cu jaluzelele intredeschise si ferestrele larg deschise. Asa ca ma trezesc odata cu pasarelele care se cearta pe arpacas, peste ghivecele cu flori din balconul dormitorului. In zadar incerc sa mai motai cu nasul intre perne. Acum cateva dimineti insa, mi s-a parut ca perna mea miroase a Tei. E drept, am o pernuta plina cu toate felurile de flori uscate, care se lauda cand am cumparat-o ca te scapa de reumatism si de pareri de rau. Dar ea nu mai miroase demult, nici a levantica, nici a menta... De unde atunci mirosul delicat de flori de Tei? Cuprinsa de o banuiala, am ridicat jaluzeaua de la balcon, am ridicat capul si am inspirat prelung: Teiul urias, batran de vreo suta de ani,