SANDA CORDOS
Targul de carte Bookarest.
Vedere de peste munti
Pentru mine, de aici de la Cluj, desfasurarea targurilor de carte bucurestene în general, a Bookarest-ului de acum, de asemenea, are ceva din derularea (în foileton) a unui film. Daca las la o parte o anume rumoare premergatoare (preparativele usor nelinistite ale celor care pleaca la Bucuresti, invitatiile venite pe mail si telefoanele îmbietoare), primele imagini le captez miercurea (ziua în care presa culturala ajunge în oras) din revistele care au pagini sau suplimente consacrate targului. Aceste vitrine de hartie - expuse în Observator cultural, în 22, în anii trecuti în Adevarul cultural si artistic - tin locul, pentru mine, standurilor de carte. Le parcurg în viteza si ma întorc în ritm lent, de promenada. De obicei promenada nu e solitara; cum iau revistele în drum spre facultate, ele trec prin mainile colegilor care nu le-au vazut înca. Ne uitam, comparam, cartim si ne entuziasmam, forfotim (si noi) în jurul vitrinelor si, foarte adesea, notam în carnetele titluri care nu vor ajunge la Cluj niciodata. Cei mai multi dintre producatorii si difuzorii de carte par sa fie cofetari si au despre marfa lor aceeasi reprezentare ca despre prajiturile de o dupa-amiaza ce se desfac ambulant si în cea mai mare viteza. Cand unul dintre noi pleaca la Bucuresti, aduna listele cu frustrari, în speranta ca va gasi locul în care se vand cartile produse sub egida CNSAS, Academiei Romane (nici pana astazi Dictionarul cronologic al romanului romanesc n-a intrat în librariile clujene), cele publicate de Muzeul Literaturii Romane, Editura Vinea sau, poate, de edituri iesene, timisorene, craiovene etc., care n-au trecut niciodata muntii spre noi.
Pe seara, încerc sa alatur ochilor mei mainile celor care, avand în fata mai mult decat o coperta, întorc paginile. Dar mainile acestea sunt capricioa