Curiozitatea este o modalitate a copilului de a descoperi lumea, de a lua contact cu tot ceea ce se afla in jurul lui. De la varsta de un an si jumatate, tot ce-l inconjoara este un miracol. De aceea jucariile, obiectele sunt bagate in gura, mancarea din castronel este luata cu degetele. El pipaie, miroase, gusta tot ce ii cade in mana.
Verifica daca obiectul e cald, daca e moale, daca e rece⦠Deocamdata nu poseda limbajul, nu poate sa intrebe: "Mami, ce e asta?". Si atunci gaseste el metode pentru a-si satisface curiozitatea. Stim nenumarate intamplari cand pune mana pe aragaz, il frige si a doua oara nu mai pune mana, fiindca stie ca il va durea. Aceasta este experienta. Nu se poate invata spunandu-i: "Nu-i voie acolo!". El nu intelege, stie ca e mai interesant sa puna mana acolo unde nu-l lasi.
Aceasta este o perioada dificila pentru parinti, deoarece trebuie sa-l supravegheze in permanenta. Trebuie sa dea dovada de multa rabdare si intelegere. Copilului trebuie sa-i fie explicate toate: "Acesta e un caine", "Aceasta e o pisica". "Chiar daca el nu da senzatia ca la varsta aceea asimileaza toate cunostintele, incet, incet va sti cand il vei intreba despre ce este vorba. Aceasta etapa dureaza pana la 3 ani-3 ani si jumatate", apreciaza psihologul Cristina Calarasanu de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie din Bucuresti.
Tirul intrebarilor
La 4 ani si mai ales la 5 ani apare forma cea mai complexa si mai dinamica de curiozitate. Este momentul cand copilul se afla in faza "De ce-ului". Practic, nu exista lucru la care sa nu intrebe: "Daâ de ce?". Mami, daâ de ce iarba este verde? Mami, daâ de ce latra cainele? Daâ de ce pasarea zboara?
Este perioada cand va asimila cea mai mare parte a cunostintelor si a informatiilor despre ceea ce il inconjoara. De aceea este bine ca informatia sa nu fie numai cantita
