Exista in Cazane locuri in care malul sarbesc este la o aruncatura de bat. Multi au crezut ca acela este locul ideal pentru a fugi spre libertate. Pentru unii avea sa fie inceputul aventurii. Pentru altii, sfarsitul. La Mraconia, pe malul romanesc al Dunarii, in Cazane, se inalta, sculptat in stanca, bustul lui Decebal privind spre malul sarbesc de dupa o cotitura. Pare ca il asteapta pe Traian. Monumentul a fost comandat de Iosif Constantin Dragan. Alaturi, Dunarea este atat de ingusta, incat ai putea linistit sparge, cu prastia, o fereastra daca dincolo, in Serbia, ar fi case. De mai multi ani, aici se afla santierul unei bisericute. Nu putini au ales, de-a lungul vremii, acest loc sa fuga spre un Occident care nu-i astepta cu bratele deschise, dar le oferea sansa unei vieti decente.
La gurile raului ce coboara dinspre Mraconia se afla un loc de parcare. Langa masina Politiei de frontiera cu portiera deschisa, patru agenti stau, la ceas de seara, in jurul unui termos de cafea. Pe Dunare urca o barja spre care, mai degraba din obisnuinta, se ridica binoclul patrulei de paza. Ii intreb daca am voie sa fotografiez spre malul sarbesc. Ma asigura ca nu e nici o problema. Doar unul are amintiri legate de perioada in care Dunarea despartea doua lumi. Lucra, pe vremea aceea, la telefoane si facea naveta cu nava de pasageri. "La Cazane, unde, de pe punte, aproape ca poti atinge cu mana malul sarbesc, obisnuiau sa ne bage pe toti in cabina.
Legau usile cu sfoara, ca era veche sandramaua si nu le mai functionau yalele. Granicerul se plimba, in timpul acesta, pe punte. Mi s-a intamplat sa vad, o data, o fuga de pe vapor. Era o tipa tanara. Probabil ca il vrajise pe comandantul vasului, care o lasase, bag de seama, sa pozeze peisajul. Dusa a fost. Ce sa mai traga dupa ea? Ca trageau spre statul vecin." Canalele subterane, care ar lega malurile, sunt simple le