Eliberarea lui Miron Cozma exact in zilele in care romanii comemorau 15 ani de la prima si cea mai sangeroasa mineriada este un act de sfidare, o palma data ideii de libertate, de democratie, o palma data tuturor celor atinsi direct sau indirect de "panselutele plantate" de ortaci, in iunie 1990, in Piata Universitatii.

Cand o tara intreaga privea in urma spre ceea ce s-a intamplat in 13 - 15 iunie 1990, cand unei tari intregi i s-a dat de inteles ca, in dosarul primei mineriadei se va face in sfarsit dreptate, iar vinovatii vor plati, indiferent cine sunt ei, pentru mortii, pentru ranitii si pentru dezastrul produs de batele si bocancii ortacilor, o instanta din Craiova ne-a redat "Luceafarul". Ni l-a redat in baza mandatului de gratiere plecat de la Cotroceni, anul trecut, exact in zilele in care romanii comemorau Revolutia din Decembrie '89, cand s-a murit pentru libertate, pentru democratie. Adica, exact pentru ideile pe care Cozma si oamenii sai le-au strivit sub bocanci, ani la randul, de cate ori au primit comenzi de stanga. Gratierea lui Miron Cozma chiar in zilele in care ne aminteam de mortii si ranitii din 16 - 22 a fost un gest de sfidare din partea fostului sef al statului, un gest care a tradat adevaratele lui sentimente, adevaratul sau punct de vedere fata de tot ceea ce s-a intamplat in Decembrie 1989. Venirea lui Cozma la Timisoara, orasul de unde a plecat Proclamatia si al ei Punct 8 - urate si ignorate deopotriva de Ion Iliescu, timp de 15 ani - a fost o ironie stranie a soartei.

Acum, la comemorarea a 15 ani de la prima mineriada, tot Timisoara - care a "exportat" si ea "golani" spre Piata Universitatii - este orasul care l-a primit pe Miron Cozma. Orasul care il va adopta, chiar daca nici "luceafarul" nu agreeaza ideile si spiritul majoritatii timisorenilor, si nici timisorenii nu sunt de acord cu dictatura batei si a bocancului cu ca