- La 15 ani de la un eveniment sangeros, banuit a se fi facut cu complicitatea guvernantilor vremii, se redeschid dosare, se incearca "recuperarea" trecutului si gasirea responsabililor. E vorba de Mineriada din 1990. Ce ii spune unui istoric aceasta situatie?

- Mai bine mai tarziu decat niciodata. Nu stiu in ce masura un proces isi va atinge scopul, juridic vorbind. Dar eu cred ca este un act de justitie istorica aceasta incercare, chiar tardiva, de aflare a adevarului. In ultima instanta, chiar daca nu sunt oameni trimisi in puscarie pentru o fapta sau alta, macar se face lumina si istoria va fi mult mai clara. - Chiar credeti ca se va ajunge la cei care au stat in spate, pe cale penala?

- Sunt sanse destul de mici pentru ca a existat destul de mult timp pentru stergerea unor urme compromitatoare. Mi-e teama ca exista un cerc intreg de complicitati care e foarte greu de destramat pentru ca eu nu cred ca in 1989 vinovati au fost doar Securitatea, doar Militia sau doar Armata. A fost un intreg complex de imprejurari, toate aceste forte represive au colaborat, fiind coordonate de catre varfurile activului de partid si, cum stim, dupa 1989, mare parte dintre aceste structuri s-au conservat destul de bine si au continuat, e drept, sub alte auspicii, aceasta colaborare istorica, institutional vorbind. Aceasta colaborare cred ca a continuat si in cazul mineriadei din iunie 1990. Si nu stiu daca neaparat se apara in mod explicit unii pe altii dar exista un lant al complicitatilor. Punctual se pot gasi unii si altii care nu au facut in fond altceva decat sa execute niste ordine. Marii vinovati, dupa parerea mea, sunt activistii de partid care nici in momentul de fata nu sunt pusi in discutie ca instigatori ai faptelor petrecute in iunie 1990. - Ce noutati credeti ca va aduce din acest punct de vedere eliberarea lui Cozma?

- Cozma, dupa parerea mea, e un tip