Ioan T. Morar, Lindenfeld, roman, prefata de Marius Chivu, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 254 pag.
Ioan T. Morar e un artist mereu surprinzator. Sub acest nume se aduna inzestrari diferite, fiecare parca practicata de o alta persoana: un actor comic de un umor irezistibil, un improvizator si parodist inteligent si cultivat, cu nimic mai prejos decat colegii sai din grupul Divertis, ba chiar cu ceva in plus - simtul masurii; un om de televiziune ce ar fi putut ridica stacheta divertismentului si a talk-show-ului, daca nu s-ar fi dorit coborarea ei in cea mai groasa vulgaritate; un jurnalist caustic, virtuoz al vorbelor de duh (unele intrate deja in folclor), ce au dat marca "Academiei Catavencu", inca de la infiintare (la revista temuta de politicieni si cautata de cititori lucreaza de vreo 14 ani, in ultima vreme fiind senior-editor si la "Cotidianul"); un poet distins cu premii pentru cele patru volume de poeme. Ce-i lipsea lui Ioan T. Morar din colectia de realizari ale talentului sau proteiform? Proza de fictiune, in specia ei cea mai complexa: romanul. Ei bine, acum avem confirmarea ca e si romancier, si inca unul de meserie. Caci in Lindenfeld, de la constructia epica la personajele bine individualizate, de la dialoguri la atmosfera, de la jocul de ritmuri si tensiuni la referinta istorica, totul functioneaza plauzibil. Cu cat ingenioasa poveste inainteaza si devine mai captivanta, cu atat sensurile subtextuale tind catre o parabola neostentativa despre adevar si iluzie, despre arta si realitate, despre oportunism si morala.
Povestea satului de svabi din Banatul montan incepe cu un scurt istoric de la infiintarea lui de catre germanii veniti din Boemia acum doua sute de ani si pana la parasirea lui treptata la sfarsitul sec. Xx, cand locuitorii satui de comunism prefera prospera Germanie. In debutul romanului, Lindenfeld nu mai e decat