Trei parlamentari ai coalitiei guvernamentale au depus un proiect de lege care, spun ei, urmeaza sa revolutioneze viata politica. Este vorba despre legea lustratiei.
Conform proiectului, politicienii sau persoanele care au facut parte din sistemul represiv comunist ar trebui inlaturati pentru zece ani din viata publica. Probabil, au dreptate. Proiectul ar produce o revolutie. Exista suspiciuni si dovezi documentate ca multi dintre politicienii nostri au fost, daca nu securisti de frunte, cel putin activisti platiti cu sangele clasei muncitoare. Ei au fost sau sunt bine mersi pe posturi grase, in fruntea bucatelor in parlament, in fruntea institutiilor de stat. Au fost numiti acolo gratie trecutului si complicitatilor si e nevoie de o lege bine cumpanita ca sa le scoti birourile in strada, altminteri s-ar putea zice ca actuala putere aplica aceeasi masura de politizare a institutiilor statului pe care, in mandatul trecut, Psd-ul a dus-o la perfectiune.
Asadar, o minirevolutie. Intarziata, insa, cu 15 ani, Romania a ratat o prima sansa in martie 1990, cand mai multi timisoreni au pus pe hartie proclamatia de la Timisoara, care-si propunea, printre altele, si asanarea societatii romanesti. Pe atunci se propunea ca fostii politruci si batausi din securitate sa paraseasca scena pentru cinci ani de zile. Anii au trecut si pretentiile, cum altfel, au crescut.
Chiar si dupa 15 ani, ideile de-atunci le par multora si astazi avangardiste. Multi au spus ca o asemenea lege ar duce la razboi civil sau la decapitari in piata publica. Intamplarea face ca, tot in aceste zile, sa comemoram si evenimentele din iunie 1990, cand legea lustratiei a functionat pe dos. Invocand democratia, autoritatile au asmutit asupra unei minoritati politice contestatare trupele de asalt ale minerilor. Cei care au tot agitat sperietoarea vanatorii de vrajitoare au incurajat pe-atun