Sfera de cristal
Cuvântul lui Dumnezeu nu este vorbă multă
eu nu am în pază nici un cuvânt
copil al tuturora fără tată
din lut urcător din abur coboară
smeritul
Vreme-i de plâns acum nu-i vreme de citit
încă sunt privită în ochi
de un bărbat îndrăgostit dintr-o pagină albă
chiar vidul
încă strălucesc sfera de cristal, nebunia,
stăpânirea peste cei mulţi
O, Domnul mă va hrăni
căci grija întreagă asupră-i am trecut-o
Postmodernă
Vişinile din grădina lui Gellu Naum
rămân neculese în vara aceasta
râsul lui semăna cu ţipătul porumbeilor
din San Marco (în japoneză desigur
că doar japonezii păreau cu adevărat fericiţi)
"Asta să n-o filmezi... era pe vremea
Copacului-Animal, făceam traduceri
uitam să mănânc, aveam ulcer..."
Ce vremuri sărace dar bune-n poeţi
"Ea e Lyggia, iubita mea"
Primul gând dimineaţa era
să termin cele câteva filme, din câteva veri
la Comana, pe câteva vişine
discul de sticlă semăna cu Potirul
mai era acolo colecţia de pipe,
balansoarul, salopeta de tânăr bărbat,
banca de lemn, Victor Brauner, cinic şi tandru
Diavolul în sutană voia să se termine odată
"cu hoaştele astea care fac filme despre poeţi"
că bună e tanti Lina care vine din urmă cu mopul
şi ne mai vinde un vers şi ne mai spune odată
"las-o bă că merge aşa
ne-am obişnuit cu ea"
De parcă nici n-a fost
Durerea care frânge istmul dintre coapse
- locul ce i se spune al însămânţării -
simţită-i de trupul întreg
fu vremea lui de parcă nici n-a fost
