Simona Popescu
Juventus si alte poeme
Antologie cu un cuvint inainte al autoarei, Editura Paralela 45, Colectia „Biblioteca romaneasca de poezie“, Pitesti, 2004, 252 p.
Simona Popescu s-a impus, in ultimii cincisprezece ani, ca una dintre cele mai originale voci ale literaturii romane contemporane, la fel de pregnanta in poezie, in proza sau in eseistica. De altfel, acest tip de delimitare pe „genuri“ este, in buna masura, conventional si impropriu, pentru ca, indiferent care ar fi tipul de discurs ales, Simona Popescu scrie, de fapt, despre ea insasi, se scrie pe sine, cu perseverenta si luciditate, se cauta prin cuvinte, prin carti si prin timp cu egala curiozitate si nedisimulata uimire.
- Scrisul ca proces mereu reluat de generare si regenerare a sinelui
Antologia aparuta la Paralela 45 in 2004, Juventus si alte poeme, ofera o imagine relevanta a profilului liric – si nu numai – al autoarei. Si asta pentru ca, punind alaturi poeme din toate cele trei volume aparute pina in 1998 (Xilofonul – 1990, Juventus – 1994, Noapte sau Zi – 1998), ceea ce frapeaza de la bun inceput este unitatea tematica a universului poetic edificat de Simona Popescu. Tot ceea ce a publicat ulterior Simona Popescu, indiferent ca e vorba de poezie sau de proza (Exuvii – 1997), se afla prefigurat in versurile incluse in volumul sau de debut, Xilofonul: scrisul ca proces mereu reluat de generare si regenerare a sinelui, inepuizabila plictiseala si multiplele ei variante, obsesia identitatii fluctuante – un puzzle care se descompune si se recompune intr-un ritm ametitor („eu sint ce nu mai sint/ si ce nu sint inca/ eu sint un animal in schimbare“), tema exuviilor („sint un miez viu in nesfirsite invelisuri/ de carne grasime piele lina beton vopsea de aer/ de ceata“), dar si a memoriei incorporate, risipire si pierdere, amalgam nediferen
