Incepand cu Vinerea Mare a Sfintelor Pasti 2005, cand Mediafax a dat publicitatii scrisoarea Doamnei Doina Cornea in care mi se cerea sa nu mai candidez la presedintia USR in schimbul pastrarii discretiei asupra faptului ca as fi urmarit-o inainte de 1989 sub identitatea "Udrea", asupra persoanei mele publice si private s-a dezlantuit o campanie mediatica fara precedent, prin care demonizarea mea a atins "culmi nebanuite".
Faptul ca nici pana astazi n-am avut ocazia sa o cunosc pe Doamna Doina Cornea si nici Domnia sa pe mine, dupa cum a declarat in presa si la emisiunea de televiziune unde a intervenit prin telefon, nu a avut nici o relevanta.
Un ziar a titrat chiar ca arunc "pisica in cavoul lui Ulici", pornind de la supozitia mea ca in 1997 era posibil ca Domna Doina Cornea, pe care continui sa o stimez si sa o admir pentru curajul de a se fi impotrivit deschis dictaturii, sa se fi intalnit la Institutul Francez cu Presedintele USR de atunci, regretatul Laurentiu Ulici. (...)
In 1967, impreuna cu un grup de prieteni, intre ei mai cu seama Marian Papahagi, am intemeiat o grupare literara si apoi o revista - Echinox. Seriozitatea si orientarea democratica a acesteia au facut ca dupa primul numar din decembrie 1968 revista sa intre in atentia lumii culturale romanesti. Dar nu doar a ei, Heidegger, Eliade, Cioran fiind prezenti in paginile acestui faimos prim numar, asa incat am fost pe loc destituit din calitatea de redactor-sef al gazetei.
In 1970, am depus la editura manuscrisul primei mele carti. Nu a fost publicat, dar a ajuns sa fie folosit ca test de competenta la reciclarile directorilor de editura de la "Stefan Gheorghiu". Dupa 5 ani de pertractari, interventii si explicatii, volumul a fost tiparit intr-un tiraj confidential. Aceasi soarta au avut-o mai toate cartile pe care le-am publicat. Motivul era acelasi,
