Ma omor dupa stereotipuri. Stereotipurile sunt a doua mea natura. Ba chiar tind sa cred ca, daca n-ar fi stereotipurile, viata mea ar fi... hmmm... foarte plicticoasa. Atentie, emit sentinta: stereotipurile fac Pamantul sa se-nvarta, plantele sa creasca, copiii sa se joace cu focul, ideea cu "i" mic sa se faca idee cu "i" mare si, bineinteles, omul sa fie om, animalul sa fie animal. Deci practic.
Am declarat seara de marti seara mea preferata de stereotipuri. Ce-i drept, mi-a fost greu sa le-ntalnesc la televizor, dar m-am incordat putin si, cu liniuta de la capat:
Be unu teve, film romanesc, "Calculatorul marturiseste". Toata lumea fumeaza. Bai, deci toata lumea, esti cu capuâ? Plus: faza aia in care bagi fisa de un leu in telefon, vorbesti, dupa care inchizi si fisa vine inapoi, dar tu n-o recuperezi. O lasi acolo. Toti am facut chestia asta. Si, de asemenea, dupa cum ne-a lovit damblaua, intr-o alta situatie, "intr-o nu-stiu-care vara, intr-o nu-stiu-care seara, intr-un nu-stiu-care sat, sub un nu-stiu-care pat", cum ar spune poetul, am vorbit la telefonul cu fisa de un leu, am inchis, fisa ne-a cazut iar si noi am decis ca-i bine s-o luam.
Pro. "Zece milioane. Ai o saptamana." "Cum as putea face rost de zece milioane intr-o saptamana?" "Hei, eu nu te subestimez pe tine, nici tu nu ma subestima pe mine." Dupa principiul "Sunt om cu tine, esti om cu mine", "Sunt porc cu tine, esti porc cu mine", "Sunt lesbiana cu tine, esti lesbiana cu mine", "Sunt fumator activ cu tine, esti fumator pasiv cu mine" si, nu-i asa?, enumerarea ar putea continua.
Prima. Un film in care personajul masculin se dadea la personajul feminin, personajul masculin n-ar dansa in ruptuâ capului, dar se duce-n ring dupa personajul feminin, personajul feminin nu-ntelege ca personajul masculin se da la ea, dar nu-i nimic, ca, dupa doua calupuri de publicitate si alt
