In halele fabricii de ciment de la Tasca am gasit povestea de succes a unui copil de muncitor din Turda. Dragostea pentru cuptorul de clincher l-a ajutat sa treaca mai usor peste comunism, tranzitie si capitalism.
La 17 ani, Nicolae Salagean si-a inceput ucenicia in meseria de operator-arzator la cuptorul de clincher de la Fabrica de Azbociment si Ciment din Bicaz. Tocmai absolvise scoala profesionala de specialitate din Turda si venise, in urma repartitiei, la Bicaz, doar cu gandul de a obtine o "negatie", astfel incat sa se poata intoarce acasa. Provenea dintr-o familie saraca, iar fabrica din Bicaz ii suportase cheltuielile de scolarizare, dar el nu era dispus sa-si achite datoria. Tanarul isi va lua gandul de la a obtine acordul sponsorului pentru a-si cauta un loc de munca in Ardeal, asa cum habar n-avea ca Bicazul, cu Cheile si oamenii lui, aveau sa-i devina casa si familie.
TRASEU. Nicolae Salagean si-a continuat studiile, mai intai urmand cursurile serale ale Liceului din Bicaz, apoi pe cele ale scolii de maistri. Dupa ce a terminat si facultatea, repartizat la Cluj, cimentistul avea sa ajunga la ministru, in audienta, pentru a se putea intoarce in Bicaz. Micul orasel din apropierea Ceahlaului era locul unde tanarul isi intemeiase deja o familie. Postul pe care il lasase liber inainte de a pleca la studii, tehnolog la cuptorul de clincher, nu fusese ocupat. L-a luat in primire. Doar pentru doua zile, pentru ca inginerul Salagean primeste o sarcina extrem de dificila, dar in aceeasi masura la fel de atractiva: coordonarea activitatilor de instalare si punere in functiune a celei de-a doua linii tehnologice de la Tasca, noua sectie a Fabricii de Ciment si Azbociment Bicaz. In octombrie â80, obiectivul a fost inaugurat, iar succesul i-a deschis lui Nicolae Salagean drumul spre ierarhia cimentului. Un an mai tarziu, turdeanul a fost uns sef al fabri
