In Romania anului 2005, pe ultima suta de metri inainte de integrarea in Uniunea Europeana, taranul roman este inca reticent la tot ceea ce inseamna asigurare. Fie ca e vorba despre propria viata, de acoperisul deasupra capului sau de recolte. Ideea de a scoate bani din buzunar si a nu primi, pe loc, nimic in schimb, este greu de inteles pentru foarte multi dintre oamenii simpli. Chiar statul descurajeaza asigurarile Premierul Calin Popescu Tariceanu a fost unul dintre putinii politicieni care au "indraznit" sa transeze chestiunea asigurarilor. A facut-o insa, oarecum neinspirat, la locul si momentul nepotrivit, chiar intre ape, in zonele calamitate din Timis. N-a avut nici o sansa, fiind pe loc "taxat" de sinistrati, care i-au replicat: "Din ce sa platim asigurare cand nu avem nici un venit?!". Cei mai multi dintre acesti oameni traiesc din agricultura si din ceea ce produc in gospodariile proprii. In general, taranii banateni sunt harnici, avuti, si doar un procent aproape nesemnificativ sunt saraci lipiti. Apoi, printre ei mai sunt si salariati (unii lucreaza la oras sau in alte localitati), dar cu toate acestea procentul celor care si-au asigurat gospodariile impotriva dezastrelor e infim. In opinia directorului unei firme care a reusit sa incheie cele mai multe asigurari pentru locuinte in zonele rurale din Timis, "introducerea obligativitatii asigurarilor e, din pacate, desueta la nivelul anului 2005". Totusi oamenii - si in special cei care locuiesc in zone cu risc - vor trebui in final sa inteleaga ca e singura lor sansa de a se pune la adapost. Un alt specialist timisorean in asigurari spunea la un moment dat ca prin atitudinea sa Guvernul descurajeaza de fapt si cea mai palida intentie a gospodarului de la tara de a se asigura: "Omul vede ca statul sare imediat cu bani si ii reface casa, asa ca nu mai are rost sa-si bata capul sa plateasca asigurari, c