Ajuns la "Suliti", mai sus de Podeni - asezarea in care a fost gasit actul ce atesta documentar infiintarea Bucurestiului -, cuprinzi cu privirea intreg plaiul din nordul Mehedintiului, o zona intinsa pe cat de frumoasa, pe atat de saraca. Pana departe se infunda in dreapta si stanga zona pustie cu inaltimile ei albastre dominate de Varful lui Stan cu stralucitu-i vesmant de arbori, uitati si ei de vreme, dar si de acea "Piatra cu puii ei, blosanii", cum a numit-o poetul Ion Pilat. Cararea se furiseaza printre desele trunchiuri ce cauta lumina parca furata de nemarginirea frunzelor. In adancurile negre din apropiere, care iti provoaca fiori reci, "zac batranii si invinsii", cum se exprima dr. Grigore Draghia de la AFDP Mehedinti, si el fiu al muntelui, dezradacinat o vreme si exilat in stepa cu ciulini a Baraganului, taind piezis calea cu crengile uscate, negre, parca ar fi trecut prin focul dogoritor. O lumina nehotarata, inselatoare pluteste in stramta carare. De jur-imprejur nici un zgomot si nici o viata. Din cand in cand suflarea vantului trezeste in aceasta uriasa alauta un sunet ca al Dunarii involburate, ce se zareste de pe creasta, sau cate o cascada fosneste matasos in fundul prapastiei. De la o vreme stanca rasare prin arbori care se raresc intai, apoi se micsoreaza ca niste tufisuri imbacsite, pana ce la urma, sus de tot, ei sunt numai un covor paslos, frate bun cu muschiul, mantuit si el cu sfichiuiri verzi si frunzulite... Acolo unde "drumul de plaiu" - cum ii zice Gheorghe Dragulescu, calauza noastra din Costesti - depaseste vadul vrajitoarelor de la "Trei Ape", se stramtoreaza serpuind pe coama Cornetului incepe "cararea Golgotei", asa cum au botezat-o localnicii din Izverna si Prejna, in urma cu 56 de ani... Atunci si aici, militienii locului sprijiniti de trepadusii ciumei rosii au curmat vietile unor adolescenti din Turnu-Severin porniti in primava