În cartierul Dâmbul Pietros, lângă şoseaua de centură, se află un mic şi modest cimitir evreiesc. Din iarba înaltă, mormintele aproape că nu se mai zăresc, iar în unele locuri pietrele funerare sunt căzute la pământ şi parţial distruse. Parţial distrus este şi gardul împrejmuitor, prin el putându-se pătrunde cu uşurinţă în cimitir.

Lângă cimitir se află un teren de joacă pentru copii şi o pajişte de câteva sute de metri pătraţi. Retrasă, dar aproape de casă, mulţi preferă această pajişte pentru a face plajă, uneori chiar şi nudism. Din când în când, aici mai pasc şi vaci, Morţii şi vii, oameni şi animale, în ipostaze diferite, coabitând fără nici un fel de inhibiţii. O privelişte dezolantă, cauzată de lipsa de educaţie a unora, dar şi de indiferenţa celor care ar trebui să se îngrijească de acest cimitir.

Şi totuşi, cine răspunde?

În cimitir sunt morminte foarte vechi, dar şi unele mai recente. De ani buni, însă, aici nu se mai fac înhumări. Nici evrei nu mai sunt prea mulţi, iar în oraş există şi un alt cimitir, mai mare şi mai bine plasat. Cimitirul din Dâmbul Pietros are, însă, o valoare de simbol. Există mai multe monumente funerare, fără morminte, ridicate pentru câte o familie de şase sau şapte persoane. Au inscripţionate numele şi prenumele, data naşterii, vârsta, acelaşi an al morţii şi, invariabil, acelaşi loc: Auschwitz.

Am încercat să aflăm cine trebuie să se îngrijească de conservarea acestui cimitir. Secretarul Asociaţiei Comunităţii Evreieşti, Alexandru Aush, deplânge soarta comunităţii şi faptul că evreii rămaşi nu mai au posibilitatea să întreţină cimitirul: "Noi nu mai avem posibilităţi materiale pentru a susţine financiar lucrările de întreţinere care se impun. Suntem din ce în ce mai puţini… Vrem să-l conservăm, iar monumentele funerare să le coborâm şi să le aşezăm pe morminte, tocmai pentru a preveni profanarea şi distru